Walking straight2018-10-17T17:31:25+00:00

Abaterile disciplinare sunt prevăzute în legea profesiei, regulamentul instituției și uneori în codul de etică, postate pe site-ul instituției respective. Intră în această categorie fapte precum: întârzierea sau lipsa de la serviciu, atitudini necuviincoase față de colegi sau față de clienți, pierderea unor documente, întârzierea soluționării unei cereri etc. Dacă e vorba de o astfel de abatere, atunci trebuie să depui o plângere disciplinară la organul disciplinar (consiliu, colegiu) din cadrul instituției.  

 

Cercetarea averii, verificarea incompatibilităților și stabilirea conflictelor de interese sunt în competența exclusivă a Agenției Naționale de Integritate. Orice persoană poate verifica declarația de avere și declarația privind conflictele de interese ale oricărui funcționar public, magistrat sau demnitar, atât pe site-ul A.N.I., cât și pe cel al instituției din care face parte respectiva persoană. În cazul sesizării unor neconcordanțe, trebuie făcută o sesizare în scris care se va expedia prin poștă la  adresa: B-dul Lascăr Catargiu, nr. 15, cod poștal 010661, sector 1, București – România, iar, pe plic, se va face mențiunea: „Pentru INSPECȚIA DE INTEGRITATE”. 

 

Infracțiunile sunt cele prevăzute în legislația penală accesibilă pe site-ul legislatie.just.ro. Cele mai cunoscute reglementări sunt cele cuprinse în Codul Penal și Legea 78/2000. Întotdeauna sesizarea se adresează organelor de poliție sau parchetului, niciodată instanței

Important: atunci când doriți să formulați o sesizare, nu trebuie să indicați în mod exact încadrarea juridică a faptei reclamate, nu trebuie să folosiți termeni juridici și nu e necesar să știti dacă organul competent este DNA sau un alt Parchet. Toate aceste aspecte vor fi stabilite de organele judiciare.

DNA instrumenează cauzele de mare corupție și corupție medie arătate în art. 13 din OUG 43/2002:

  • când prin faptă s-a comis o pagubă mai mare de 200.000 euro; sau
  • dacă mita pretinsă/primită sau promisă/oferită are o valoarea mai mare de 10.000 euro; sau
  • când fapta este comisă de persoane cu funcții importante: parlamentari, europarlamentari, miniștri, secretari de stat, consilierii miniștrilor, membri CSM, magistrați, judecători la CCR, Avocatul Poporului, consilieri prezidențiali, membrii Curții de Conturi, ofițeri de poliție, președinții consiliilor județene, primari, prefecți etc; sau
  • s-a cauzat un prejudiciu financiar Uniunii Europene; sau
  • este vorba de infracțiunile de deturnarea licitațiilor publice, abuzul în serviciu și uzurparea funcției, însă numai dacă paguba este mai mare de un milion euro.

Restul cauzelor sunt instrumentate de parchetele ordinare.

  • Cel care este păgubit prin fapta reclamată poate formula o plângere. Ea se formulează în scris sau oral și se consemnează în scris de organul judiciar. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute. 
  • Cel care este martor la comiterea faptei penale poate formula un denunț. El se poate depune în aceeași manieră și are același conținut ca plângerea.  
DE REȚINUT: Atât plângerea, cât și denunțul sunt facultative. Dar dacă se formulează în mod voit o sesizare nereală, petiționarul comite infracțiunea de „inducerea în eroare a organelor judiciare”.

AtențieFuncționarul public care ia cunoștință de săvârșirea unei fapte penale în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile este obligat să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, altfel comite infracțiunea de „omisiunea sesizării”. Mai mult, persoanele cu atribuții de conducere sau de control sunt obligate să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară

  • Nu cel care a sesizat Poliția / Parchetul trebuie să adune probe cu privire la infracțiunea reclamată! Aceasta este atribuția organului de urmărire penală. Dar pentru ca acest organ să înceapă investigația, are nevoie de minime informații și indicii care sunt furnizate de cei care cunosc amănunte despre faptele comise, indiferent că au fost sau nu implicați în comiterea lor. 
  • Este esențial ca organele judiciare să fie anunțate în timpul sau cât mai repede după comiterea faptelor de corupție, pentru a putea procura probele mai înainte ca ele să dispară.  
De reținut: infracțiunea de luare de mită se consideră săvârșită în momentul în care se cere mita sau se exprimă acordul de a primit mita, chiar dacă aceasta nu s-a dat. La fel, infracțiunea de dare de mită se consideră săvârșită în momentul în care s-a primis mita, chiar dacă ulterior ea nu s-a mai dat..

Atenție: dacă dețineți o înregistrare audio și/sau video cu privire la un act de corupție în care sunteți implicat, o puteți preda organelor judiciare pentru fi folosită în proces!

  • Cel care reclamă o faptă de corupție poate fi protejat potrivit art. 125-129 din Codul de procedură penală și a Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor. Atunci când, urmare a informațiilor sau a declarațiilor date organelor judiciare, este amenințată viața, integritatea corporală sau libertatea martorului, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, atunci se poate solicita includerea în Programul de protecție a martorilor. Acesta constă în acțiuni specifice desfășurate de Oficiul Național pentru Protecția Martorilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române: protecția datelor de identitate, ascultarea prin mijloace de distorsionare a imaginii și vocii, schimbarea domiciliului, a locului de muncă, a identității sau chiar a înfățișării. 
  • Cel care este angajat chiar în instituția unde a avut loc încălcarea legii și semnalizează fapta se numește „avertizor de integritate”. Având în vedere că reclamă un șef sau un coleg, beneficiază de formele de protecție prevăzute de Legea nr. 571/2004: se poate ascunde identitatea celui care a semnalat neregula, dacă acesta e judecat disciplinar, presa sau sindicatul trebuie invitate la cererea lui, iar sancțiunea aplicată va fi anulată de instanță. 
  • Mituitorul și cumpărătorul de influență nu sunt pedepsiți dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. Numai banii dați drept mită sau cost al influenței mai înainte de formulare denunțului se vor confisca, în timp ce banii dați ulterior denunțului se vor înapoia. 
  • Cel care este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru aceasta dacă denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni.  
  • Procedurile disciplinare sunt mai rapide. Te poți interesa de mersul cercetării trimițând o petiție în baza OG nr. 27/2002. 
  • Procedurile penale sunt mai dificile. Uneori trebuie făcute interceptări, autorizați investigatori sub acoperire, audiați martori, verificate documente bancare. Toate acestea necesită timp. Dar organul sesizat de tine îți poate furniza minimele informații despre cauză. La un moment dat vei fi, poate, audiat în mod oficial cu privire la cele reclamate. E bine să știi că dacă ești martor nu poți refuza să dai declarație, nu ai voie să ascunzi ceva esențial și nu poți minți, altfel comiți infracțiunea de „mărturie mincinoasă”. 
  • În cazul în care nu se dă curs cererii tale de investigare disciplinară a unei persoane, te poți adresa instanței de contencios administrativ pentru a obliga organul disciplinar să îți comunice un răspuns sau să continue cercetarea închisă pe nedrept. Dacă însă angajatul reclamat de tine este judecat de organul disciplinar, nu ai nicio cale de atac chiar dacă sancțiunea aplicată te nemulțumește. 
  • În cazul în care ai sesizat o infracțiune, se pot ivi două situații:
    • Dacă procurorul închide cazul, el este obligat să te înștiințeze și tu poți contesta soluția la procurorul ierarhic superior și apoi la judecător.
    • Dacă dosarul a fost trimis de procuror la instanță și tu ai calitatea de martor, nu vei putea contesta sub nicio formă decizia instanței de judecată.  

 

Arată
Ascunde